Constantin Popistașu

Născut la 13 august 1927, în Dobrovăț, Constantin a fost un om al locului, harnic și drept. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost plecat în concentrare, iar la întoarcerea acasă a fost animat de dorința sinceră de a-și întemeia o familie. A trăit o viață clădită pe muncă, rânduială și pe dragostea profundă pentru Lina, soția sa, alături de care a mers prin toate etapele vieții.

Dedicat muncii sale la școala din Dobrovăț, dar și muncii câmpului, Constantin a fost bun, generos și iubitor, îndrăgit de toți copiii, nepoții și strănepoții, și venerat cu profund respect de fiica sa, Marica. A muncit mult pentru a-și putea da copiii la școală, iar aceștia, la rândul lor, l-au iubit și respectat profund.

Letu lasă în urmă pe Alexandrina (Lina), soția sa, pe copiii Maria și Dumitru (Titi), pe nepoții Diana, Ana Maria, Andrei și Bogdan, alături de soții și soțiile lor Vio, Lucian, Cătălina și Oana, precum și pe strănepoții Casandra, Alexis, Ștefan și Antonia. A fost ultimul dintre cei șapte frați, purtând mai departe memoria unei întregi generații.

Ușa casei și poarta ogrăzii au fost întotdeauna deschise pentru musafirii aduși de copiii și nepoții săi. I-a primit mereu cu un zâmbet larg și cu brațele deschise, fericit să închine un pahar de vin făcut de el, în timp ce soția sa întindea masa cu nelipsita mămăligă. Curtea acoperită cu vie i-a fost salon, un loc viu și primitor, care până în ultima clipă a rămas plin de oameni, de glasuri și de bucurie.

Nepoții l-au încântat în călătorii în Italia, Germania și Irlanda, bucurii simple care i-au luminat anii și i-au arătat rodul unei vieți trăite pentru familie.

A iubit viața, oamenii, mâncarea bună și vinul din via pe care a pus-o și a îngrijit-o cu răbdare. A muncit mult și s-a bucurat de fiecare moment al vieții, cu seninătate și recunoștință.

Dorul pentru el nu va trece niciodată, iar amintirea sa va rămâne vie în inimile tuturor celor care l-au cunoscut și iubit.